UPDATE, 24 mai: Panoul jerpelit care completa uriaşa construcţia ruginită de la Inelul de Rocadă a fost, în sfârşit, demontat. Cel mai probabil, în zilele următoare va fi îndepărtat şi restul "fierătaniei". Aşa cum am anunţat, pe scuar va fi arborat drapelul naţional şi amplasată crucea Sfântului Andrei, patronul spiritual al oraşului.

Uriaşa construcţie metalică ruginită, care, de atâţia ani, tronează în intersecţia de la Inelul de Rocadă va deveni, în sfârşit, doar o amintire urâtă.

Miercuri, 18 mai, a fost dezmembrată o primă bucată din "fierătanie", iar joi, 19 mai, acţiunea a continuat.

Foto Marius Negri

"Desfiinţăm construcţia metalică de la Inelul de Rocadă. Va fi arborat drapelul naţional şi amplasată crucea Sfântului Andrei, patronul spiritual al oraşului", ne-a comunicat Biroul de Presă al Primăriei municipiului Galaţi.

Vestea nu poate decât să ne bucure. N-ar fi rău, însă, ca autorităţile să-şi reamintească de hotărârea Consiliului Local votată pe 14 martie 2013, care prevedea reamenajarea întregului scuar al străzii Brăilei, iar pe insula centrală a sensului giratoriu să fie construită o fântână arteziană.

Astăzi, de la ora 10,00, începe cea de-a VIII-a ediţie a Târgului Naţional al Cărţii „Axis Libri”, organizat de Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”.

Dedicat tuturor vârstelor şi etniilor, evenimentul va avea loc pe Aleea Domnească (Zona „P”-urilor spre Elice) unde va fi realizat un complex expoziţional cu minimum 50 de standuri mobile outdoor şi două caravane de carte, cuprinzând produsele a peste 200 de edituri româneşti şi străine.

Evenimentul va fi deschis la ora 10,00 cu muzică de promenadă interpretată de Fanfara „Valurile Dunării” de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, urmând ca momentul artistic să fie continuat de Grupul vocal Allegria. La ora 11,00 va avea loc deschiderea oficială, prezentator fiind Angela Ribinciuc.

De la 11,30 elevii Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin” vor susţine un moment muzical, iar de la 11,50, ansamblul folcloric „Bujoraşii Şcolii Gimnaziale Grigore Hagiu” va încânta publicul cu dansuri populare.

Iubitorii de teatru vor putea urmări, de la ora 12,15, un moment teatral realizat de trupa de teatru şcolar „Fluturaşii”.

Începând cu ora 13,00, Olimpia Sava, directorul editurii Olimpias, va prezenta un număr considerabil de reviste şcolare gălăţene. De la 13,45, aceeaşi editură îşi va prezenta invitaţii speciali ca Dora Alina Romanescu, Stan Andrei, Tudosia Lazăr, Cezarina Adamescu sau Olimpia Sava, care îşi vor expune câte o frântură din propriile creaţii.

La ora 15,00, profesor universitar doctor Sorin Cristea, din Bucureşti, va prezenta volumul „Dicţionar enciclopedic de pedagogie”.

Tot din Bucureşti, vine şi Paul Buică, pentru a prezenta, începând cu ora 15,30, cartea „Dhyanna, prinţesa dacă”. Evenimentul va fi prezentat de Valentina Manaf, muzician la Teatrul Muzical „Nae Leonard”.

Începând cu ora 15,50, Ioan Toderiţă va lansa cartea „Ereziile mirării”. De la 16,20, Weiss Mişlim va prezenta volumul „Centenar Şalom Aleihem: Viaţa şi opera scriitorului evreu”.

La ora 17,00 vine rândul unei serii de volume editate atât la Galaţi, cât şi în China, Franţa sau Autralia: „Dincolo de rimă” de Joel Conte şi Thierry Sajat (editura Axis Libri, Galaţi), Hokusai en haikus (editura Thierry Sajat, Paris), Cong You Lai Dao Fan Yi - Yi Zhong Jiao Xue Fa (China) şi "Idioms between motivation and translation" (Australia).

De la ora 17,30, va fi lansat volumul „Reprezentanţe consulare europene la Galaţi în prima jumătate a secolului al XIX-lea", de Ana-Maria Cheşcu.

Începând cu ora 18,00, vor fi prezentate două volume ale gălăţenilor Gheorghe Gurău şi Ioana Fărcăşanu.

Copiii pot viziona, de la ora 18,30, spectacolul „Scufiţa roşie”, al Teatrului de Păpuşi Gulliver.

De la 19,15 până la ora 19,30, Valentin Ajder, directorul editurii Eikon din Bucureşti, va prezenta volumul de poezii „O poveste visată din două unghiuri diferite: poeme” de Luminiţa Potîrniche, dar şi alte apariţii recente.

Îngropate fie în praf, fie în noroi, străzile Nămoloasa, Caşin, Caraiman, Braşov, Prunari, Predeal, au intrat, în sfârşit, în civilizaţie, graţie unei modernizări care a costat 5.853.395 de lei cu TVA. Recepţia lucrărilor executate de către firma Rovis Lider SRL a avut loc ieri, iar Primăria municipiului Galaţi s-a declarat mulţumită şi de calitatea lucrărilor, şi de faptul că ele s-au finalizat cu două luni mai devreme.

Lungimea totală a străzilor este 2.094 de metri liniari. Pe lângă carosabil şi trotuare, s-au executat reţele de apă şi de canalizare.

Mulţumiţi sunt şi gălăţenii din această zonă, pentru că nu mai sunt nevoiţi să încalţe cizmele de cauciuc atunci când plouă: „Un picior în scoteam din nămol, unul îl băgam. Acum pot să port sandale sau papuci şi trec cu plăcere pe aici”, ne-a declarat o locatară a zonei.

Tot ieri a avut loc şi recepţia lucrărilor de modernizare a străzii Rizer, care, până acum, nu avea canalizare, iar asfaltul, acolo unde exista, era vechi şi uzat. Aici lucrările au fost executate de firma Romsit Construct, valoarea finală a investiţiei fiind de 6.123.422 de lei cu TVA. Strada are o lungime de carosabil de 1.030 de metri liniari, reţea de apă şi de canalizare.

Cele şapte străzi modernizate ridică semnificativ standardul de viaţă al locuitorilor din zonă, dar şi valoarea imobiliară a construcţiilor de acolo.

În următoarea etapă, se are în vedere reabilitarea şi modernizarea străzii Dimitrie Bolintineanu, cea care face legătura între Parcul Rizer şi Grădina Publică.

În acest moment, municipalitatea îşi concentrează eforturile pentru finalizarea lucrărilor de modernizare a străzii Traian, care va deveni una dintre cele mai importante axe de transport din Galaţi.

În ultimii opt ani, românii s-au obişnuit, din ce în ce mai mult să cumpere mâncare din reţele de magazine şi supermarketuri şi mai puţin din pieţe. O atestă datele statistice. Astfel, potrivit companiei de cercetare a pieţei Gfk, în anul 2008, doar 40 la sută din comerţul alimentar local era controlat de lanţuri de magazine şi de supermarketuri. Până în acest an, cifra a urcat deja la 60 la sută.

În Galaţi avem, în acest moment, 37 de astfel de supermarketuri şi magazine, iar în celelalte oraşe din judeţ şi în mediul rural sunt deschise încă şapte, potrivit statisticilor revistei Piaţa. Cei mai mulţi dintre comercianţii gălăţeni mai mici, dar şi Administraţia Pieţelor, au reclamat în repetate rânduri faptul că aceste mari magazine s-au deschis şi în interiorul oraşelor, sufocând orice altă iniţiativă de a vinde alimente în zonele respective. Există, însă, şi o parte bună a existenţei lor: crearea unui număr mare de locuri de muncă. Spre exemplu, grupul Kaufland – prezent şi în Galaţi cu trei supermarketuri - este la acest moment cel mai mare angajator din România şi intenţionează să angajeze încă o mie de oameni, în perioada imediat următoare.

Transurb SA Galaţi a iniţiat, recent, o licitaţie, în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), cu scopul de a cumpăra 15 autobuze second-hand. Fiecare maşină trebuie să aibă motor diesel şi o lungime de 12 metri. „Maşinile vor fi folosite atât pentru cursele de călători de pe traseele din Galaţi, cât şi pentru cursele de convenţie de la ArcelorMittal şi de la Şantierul Naval Damen. Având în vedere faptul că parcul auto de care dispunem acum este destul de învechit, aceste autobuze ne sunt absolut necesare”, a precizat conducerea Transurb Galaţi.

Valoarea estimată a contractului, fără TVA, este de 375.000 de euro. Banii ar urma să fie plătiţi din fondurile proprii ale Transurb, în rate. Astfel, firma care va vinde autobuzele trebuie să accepte eşalonarea plăţii fără a percepe dobânzi, o condiţie care i-a speriat, cu ocazia licitaţiilor precedente, pe potenţialii licitanţi. Termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare este acum 21 iunie.

De câte maşini ar mai fi nevoie

Parcul auto al Transurb numără, în prezent, 160 de autobuze şi troleibuze, cu 24 mai multe decât la sfârşitul anului trecut. Majoritatea maşinilor au fost cumpărate la mâna a doua. Pe lângă autobuzele care circulă zi de zi, 30 la sută din parcul auto al Transurb reprezintă maşini ţinute de rezervă sau aflate în reparaţii ori revizii periodice. Pentru ca transportul de persoane să poată fi făcut în condiţii normale, ar mai fi nevoie, pe lângă maşinile disponibile acum, de cel puţin încă 50 de autobuze, potrivit unei estimări făcute de conducerea societăţii publice gălăţene de transport de persoane. Maşinile Transurb circulă acum pe 29 de trasee de autobuz şi microbuz. De asemenea, există şi zece trasee pe care circulă 35 de tramvaie.

Situaţia se va definitiva după soluţionarea contestaţiilor

În urma interviului din cadrul concursului, Florin Toma a fost desemnat noul director al Teatrului Dramatic "Fani Tardini". Ceilalţi trei candidaţi - Cristi Gheorghe, Eugen Făt şi Ionuţ Negrişanu - pot depune contestaţii în perioada imediat următoare, prin urmare, rezultatul nu este încă unul definitiv.

Cum era şi firesc, l-am felicitat pe noul manager şi l-am întrebat de planurile pe care le are vizavi de instituţia pe care o va conduce.

"Îmi doresc, în primul rând, să aduc mai mulţi oameni la teatru şi să accesăm noi segmente de public. Iar în acest sens, mă gândesc să punem în scenă şi teatru pentru adolescenţi, aici oferta instituţiei noastre fiind mai săracă. De asemenea, îmi doresc să creştem standardele calitative ale trupei şi ale producţiilor teatrului, dar şi accesarea unor fonduri prin proiecte europene, lucruri despre care voi vorbi la timpul potrivit. În opinia mea, teatrul trebuie să devină un operator cultural cu rol educativ, care să stabilească o relaţie mult mai strânsă şi mai directă cu publicul. Teatrul trebuie să aparţină întregii comunităţi, să se adreseze tuturor gălăţenilor.

Bineînţeles, voi pleda pentru continuarea proiectelor valoroase care se află acum în derulare", ne-a dezvăluit Florin Toma.

Noul manager al Dramaticului consideră că printre atuurile care l-au propulsat în faţa celorlalţi candidaţi se numără activitatea sa ca profesor la Şcoala de Arte din cadrul Centrului Cultural, faptul că este lector universitar la Facultatea de Arte pe care a absolvit-o ca şef de promoţie, dar şi membru fondator al primei trupe de teatru profesionist independent din Galaţi - Social Act Theatre.

Gălăţenii care, la alegerile trecute, votau la secţia de votare amenajată în sediul Colegiului „Al. I Cuza” din Fundătura Şcolii nr. 1 trebuie să ştie că, pe 5 iunie, îşi vor putea exercita dreptul de a alege la Secţia de Votare nr. 24 din incinta Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, pe strada Nicolae Bălcescu nr. 41. Este vorba despre cetăţenii care locuiesc pe strada Brăilei nr. 4 bloc H, strada Dornei integral, strada Nicolae Bălcescu numere impare nr. 1 – 35, strada Nicolae Bălcescu numere pare nr. 2 – 44, strada Nicolae Bălcescu numere pare nr. 48 – 52, Fundătura Şcolii integral, strada Tecuci (Strada 1 Mai) nr. 5 bloc V2 şi strada Traian nr. 34.

Nu este singura schimbare apărută în tabelul secţiilor de votare. De pildă, gălăţenii de pe strada Brăilei numere pare nr. 42 - 54 nu vor mai vota la secţia 18, ci la secţia nr. 8 la SC Apă Canal SA pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 2.

CLICK AICI pentru a vizualiza tabelul cu mutaţiile şi modificările care s-au efectuat în arondarea străzilor din municipiul Galaţi pentru alegerile locale din 5 iunie 2016

La Grădiniţa nr. 9 din Galaţi se desfăşoară, de ieri, o dublă anchetă, după ce una dintre educatoare ar fi fost bruscată şi luată la întrebări de un părinte nemulţumit de faptul că aceasta i-ar fi agresat copilul. Discuţia aprinsă dintre părinte şi cadrul didactic a fost surprinsă de camera de luat vederi de pe holul grădiniţei.

Totul ar fi început marţi dimineaţă, atunci când, potrivit tatălui copilului, băiatul i-ar fi spus că nu vrea să meargă la grădiniţă. Întrebat de ce, copilul ar fi spus că educatoarea l-a lovit, cu o zi înainte, dându-l cap în cap cu un alt coleg. Nervos, tatăl şi-a însoţit copilul la grădiniţă, unde a luat-o la întrebări pe educatoare.

"Am întrebat-o de ce a făcut asta. În faţa mea a recunoscut că i-a lovit. Atunci am apucat-o de codiţă şi am întrebat-o ce ar face dacă aş proceda şi eu la fel, dacă aş da-o cu capul de perete. Asta a fost tot însă. Unii părinţi mi-au spus că şi copiii lor au fost loviţi şi că se ţipă la ei. Nu am de gând să iau nicio măsură împotriva educatoarei sau a grădiniţei. Am vrut doar să o atenţionez”, a precizat Sergiu Brighidin, tatăl copilului agresat.

"I-am adus aminte care sunt regulile clasei"

Educatoarea Iuliana Căluian a recunoscut că l-a agresat pe copil, însă spune că nu l-a bătut. „A fost o uşoară altercaţie între doi copii şi, cu observaţiile de rigoare, i-am pedepsit. Eu l-am atins, dar nu pot spune că l-am lovit. I-am adus aminte care sunt regulile clasei. Ca peste tot, există reguli de respectat. L-am prins de cap, dar, sinceră să fiu, era înainte de pauza de prânz şi nu-mi amintesc foarte bine cum s-a întâmplat exact. Tatăl copilului a fost deranjat de gestul acesta, deşi copilul nu este unul care să respecte regulile. Acum îi spui una, în secunda următoare parcă ai vorbit cu pereţii. Poate aş fi putut să fac altfel atunci, ce să spun. Da, l-am agresat, prin faptul că l-am agăţat de cap ca să-i fac observaţie”, a spus educatoarea Iuliana Căluian.

Iuliana Căluian

Poliţia Galaţi şi Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Galaţi anchetează acum tot acest incident. „Referitor la această sesizare, ISJ Galaţi va demara o anchetă pentru a vedea care a fost conjunctura exactă în care s-a petrecut tot incidentul”, a precizat Oana Enache, inspector în cadrul ISJ Galaţi.

Galaţiului îi lipsesc multe, dar are potenţial economic, turistic, cultural sau social. La fel de adevărat este că, în campania electorală, atât oraşului cât şi gălăţenilor li se promit multe. Tocmai de aceea le-am cerut celor 12 candidaţi la Primăria oraşului să ne spună „Ce nu are acum Galaţiul şi va avea după patru ani, cu dumneavoastră primar al oraşului?”.

Reamintim că aceasta este a doua dintre cele "Trei întrebări pentru candidaţii la Primăria Galaţiului". Am decis să iniţiem acest demers jurnalistic pentru că, mai presus de materialele publicitare plătite şi marcate ca atare în cotidianul nostru, cetăţenii oraşului au dreptul să aleagă în cunoştinţă de cauză şi, în consecinţă, trebuie să fie informaţi despre proiectele şi intenţiile tuturor candidaţilor ce vor fi prezenţi pe buletinul de vot.

Nu trebuie neglijat nici faptul că, până acum, nu a existat o dezbatere reală, la care să participe toţi cei 12 candidaţi la fotoliul de primar al urbei! Iată de ce am apelat la această soluţie pentru a-i aduna laolaltă şi a-i pune faţă în faţă pe cei care candidează la Primăria oraşului.

Şi această pagină este pusă gratuit la dispoziţia candidaţilor la fotoliul de primar al Galaţiului, în scopul unei informări complete a alegătorilor, în perspectiva scrutinului din data de 5 iunie 2016.

Precizăm că va mai exista o a treia pagină similară, în care candidaţii vor răspunde la ultima întrebare: "La ce măsuri veţi recurge pentru a diminua numărul câinilor fără stăpân de pe străzile oraşului?".

Să revenim, însă, la chestiunea de la care am plecat: Ce nu are acum Galaţiul şi va avea după patru ani, cu dumneavoastră primar al oraşului? Le dăm cuvântul candidaţilor, cu precizarea că răspunsurile sunt în ordinea în care candidaţii vor figura pe buletinul de vot.

Candidatul ALDE, Eugen Durbacă: "Nu are bani. Iar acolo unde nu sunt bani, e şomaj, mizerie, degradarea arealului şi a societăţii. Banii trebuie aduşi la Galaţi. Avem nevoie de investiţii, care să genereze profit. Să genereze bunăstare atât pentru salariaţi, cât şi pentru oraş. Trebuie să repornim economia locală. Nu are un program pe termen mediu şi lung şi o viziune. De 16 ani, oraşul stă pe loc. Deşi Galaţiul a avut miniştri în posturi cheie, chiar şi vicepremier, lipsa unui program de dezvoltare a unei viziuni de dezvoltare, de lipsa de implicare a lor şi ale organizaţiilor partidelor mari, au făcut ca oraşul să stea pe loc. Dintr-o forţă industrială a României, un oraş cu locuri de muncă bine plătite, râvnite de toţi, am ajuns un oraş cu unul dintre cele mai mari rate ale şomajului din ţară, un oraş dormitor. Putem continua pe linia aceasta votând aceleaşi mari partide care au generat atâta dezamăgire sau ne putem trezi. Pot porni oraşul. E la îndemâna dumneavoastră să oprim declinul".

Candidatul UNPR, Marius Stan: "Programul meu - ”Un viitor pentru Galaţi” - înseamnă o renaştere a oraşului, pe două coordonate majore: crearea de noi locuri de muncă şi creşterea calităţii vieţii. Fără mari proiecte de investiţii, care să-i asigure legătura cu lumea, imaginea de „oraş în care se întâmplă ceva”, Galaţiul nu se va opri din declin. Marile proiecte pe care vi le propun sunt: subtraversarea Dunării, terminalul intermodal de transport marfă, centura ocolitoare şi pachetul pentru creşterea calităţii vieţii, ce cuprinde: zone de agrement, noi parcuri şi locuri de joacă, un mall reprezentativ, săli de cinema. La acestea se adaugă şi finalizarea celor peste 20 de proiecte de investiţii începute în mandatul 2012 - 2016".

Candidatul PNL, Nicuşor Ciumacenco: "O altă faţă economică, turistică şi culturală. Trebuie ieşit urgent din sărăcie şi am discutat deja cu reprezentanţii ArcelorMittal să construim împreună un parc industrial pe platforma siderurgică, dat fiind că ei au deja infrastructura. Am discutat cu reprezentanţii Maruti Associates, fond de investiţii operaţional în Elveţia, Franţa, Olanda, SUA, etc. şi vor să investească şi la noi. Am purtat discuţii cu reprezentanţii Ambasadei Japoniei şi cei ai firmei chineze de construcţii China Overseas Engineering Group Co., prin dl. Jing Zhihua, la rândul lor interesaţi să se dezvolte în zona noastră. Nu trebuie uitat că Yazaki, de exemplu, a vrut să investească la Galaţi, dar nu a găsit înţelegere la actuala administraţie, aşa că s-a oprit la Brăila. Turistic şi cultural, îmi propun renovarea centrului istoric din perimetrul străzilor Domnească, Traian şi Bălcescu, refacerea cu fonduri europene a Plajei Dunărea şi a Lacului Vânători. Cultural, în primul rând, achiziţia de artă locală de către instituţiile publice".

Candidatul PSD, Ionuţ Pucheanu: "Galaţiul, astăzi, este un oraş izolat, căruia îi lipsesc investitorii şi locurile de muncă. Este un oraş cu o infrastructură depăşită, mai puţin curat decât ne-am dori. Cu toate acestea, Galaţiul are un potenţial de dezvoltare uriaş, iar viitoarea administraţie trebuie să îl pună în valoare. În calitate de primar, voi susţine firmele să creeze locuri de muncă şi să investească la Galaţi, oferindu-le pachete fiscale ce constau în reduceri de taxe şi impozite, precum şi acces gratuit la reţelele de gaz, apă, canalizare şi energie electrică. Este obligatoriu să dezvoltăm infrastructura. Priorităţile mele vor fi refacerea carosabilului şi a trotuarelor, modernizarea intrărilor rutiere, reproiectarea intersecţiilor prin înfiinţarea de sensuri giratorii în scopul fluidizării traficului. Peste patru ani voi veni în faţa gălăţenilor cu rezultate concrete. Mai multe investiţii, mai multe locuri de muncă, străzi şi trotuare mai bune, un oraş mai curat, în care fiecare om să se simtă în siguranţă şi să trăiască cu plăcere".

Candidatul PMP, Cătălin Cristache: "Galaţiul va avea o administraţie publică reformată şi o ”foaie de drum” clară, pentru zece ani. Galaţiul va ieşi din zodia cârpelii şi a trăitului de azi pe mâine. În zece ani, Galaţiul trebuie să redevină un centru regional de dezvoltare. Asta va avea Galaţiul: un drum deschis spre viitor".

Candidata PND, Daniela Chelaru: "Putem spune că la momentul actual există multe lucruri ce lipsesc oraşului Galaţi şi toţi gălăţenii sunt perfect conştienţi de acestea. Este însă necesar să facem aici o distincţie clară între ceea ce ne-am dori să avem şi ceea ce este cu adevărat realizabil. În acest sens, nu pot promite poduri, tuneluri sau aeroporturi, dar pot garanta că vom avea un oraş curat, cu străzi circulabile şi fără câini comunitari, un oraş în care vom putea merge fără frica de a fi atacaţi pe stradă, în care copiii noştri să se joace nestingheriţi în parcuri şi în care bunicii noştri să se poată bucura de liniştea binemeritată după o viaţă de muncă. Voi implementa la nivelul funcţionarilor din administraţia publică locală un Cod Deontologic referitor la comportamentul acestora faţă de gălăţeni. Acestea consider a fi priorităţi pentru următorii patru ani. Abia atunci când vom reuşi să reconstruim oraşul Galaţi în termenii de mai sus, putem să ne gândim şi la proiecte mult mai ambiţioase".

Candidatul PSRO, Iulian-Nicuşor Aramă: "Voi găsi o variantă legală dar îndrăzneaţă (atragere de fonduri europene, atragere de investitori străini, parteneriat public-privat) pentru ca până în anul 2020 actuala plajă la Dunăre să fie un punct de atracţie atât pentru gălăţeni (parc de distracţii, plajă, piscine, sală de sport) cât şi pentru turişti (un miniport pentru navele de croazieră - integrarea Galaţiului într-un circuit turistic regional)".

Candidatul PML, Constantin Telegan: "Astăzi, Galaţiul, cu peste 20.000 de şomeri şi fără soluţii clare de viitor, este distrus economic, îndeplinind din plin condiţiile de a fi introdus în zona defavorizată a României. Galaţiul peste patru ani, cu Telegan primar, va reveni pe locul patru ca forţă economică a României, va fi parte integrantă a zonei metropolitane Galaţi - Brăila - Măcin, a doua zonă industrială a României".

Candidata PRU, Monica Roman: "Un oraş modern, la standarde europene, un punct turistic de referinţă, cu o administraţie modernă, în care pe primul loc este interesul cetăţeanului, nu cel personal sau de grup. Salarii şi condiţii de viaţă decente pentru toţi cetăţenii; - schimbarea şi transformarea radicală a modului de administrare a oraşului şi de funcţionare al Autorităţii Locale pe toate palierele ei; - zonă turistică, prin amenajarea de locuri de agrement şi de atracţie pentru străini, astfel încât oraşul să devină un punct de referinţă pentru investitori, crearea unui brand al Galaţiului; - implementarea unui transport urban gratuit, în condiţii decente şi deplină siguranţă; - eradicarea corupţiei din administraţie, prin implicarea tuturor instituţiilor statului; - parcări etajate;
- înfiinţarea de creşe şi azile de bătrâni la standarde europene; - construirea unui spital nou, cu dotări ultramoderne, în colaborare cu Brăila, care să devină cel mai important centru de sănătate din sud-estul României.

Candidat independent, Ionel Goldură: "Toţi gălăţenii vor avea asigurate: apa rece, apa caldă, termoficare, canalizare. Fiecare gălăţean îşi va putea găsi un loc de muncă. Primăria va asigura o viaţă economică dinamică, prin facilităţi pentru investitori, proiecte în parteneriat public-privat, taxe şi impozite locale zero pentru agenţii economici cu 1-3 angajaţi şi fără datorii la stat, ghişeu unic, măsuri de combatere a şomajului şi a sărăciei. Ordine şi curăţenie în oraş, cu infrastructură şi circulaţie civilizate. Un oraş viu, cu viaţă culturală, sportivă. Două noi complexuri de agrement, spaţii verzi bine organizate şi întreţinute. Un sistem de sănătate şi educaţional performant, care să ne asigure viitorul. Turism de nivel naţional şi internaţional. O relaţie între cetăţeni şi Primărie bazată pe respect, transparenţă, comunicare, prevenirea corupţiei şi centrarea pe rezultat. Un brand, în conformitate cu tezaurul istoric şi cultural. Mai mulţi cetăţeni care nu mint, nu fură şi nu fac rău şi mai multe locuri "sfinţite" de munca oamenilor.

Candidata independentă, Daniela-Simona Vreme: "Cele mai mari probleme ale administraţiei municipiului Galaţi sunt lipsa de viziune, de profesionalism, de management şi corupţia. Eu vreau în esenţă trei lucruri pentru Galaţi şi gălăţeni: un oraş civilizat, o administraţie modernă orientată spre performanţă, atragerea fondurilor europene, crearea infrastructurii şi a facilităţilor fiscale necesare atragerii investitorilor. Fiind un om al faptelor şi nu al vorbelor, propun trei programe clare, care cred că vor reda Galaţiului locul pe care îl merită în România şi Europa, programele sunt: InvestGalaţi, Galaţi365 şi e-gălăţean. Programul InvestGalaţi se bazează pe strategie, mecanisme financiare şi brand. Scopul acestui program este cel de a căuta investitori strategici, de a pregăti noua generaţie de oameni de afaceri şi de a întări şi promova brandul oraşului. Programul Galaţi365 se bazează pe management participativ şi eficient, transparenţă, responsabilitate şi integritate. Programul e-gălăţean are ca prioritate demararea unor proiecte de anvergură, care să ducă oraşul în 2020 şi care să includă module de inteligenţă artificială şi SmartCity".

Candidat independent, Dorin Butunoiu: "Galaţiul nu are şi nu a avut un primar interesat cu adevărat de problemele gălăţenilor. Primarii de până acum s-au instalat la Primărie cu găştile lor de partid şi şi-au împărţit funcţiile şi banii publici în dispreţul legii şi al gălăţenilor. Eu vin cu proiecte reale şi bine gândite, care pun capăt risipei banului public şi jafului din administraţia locală şi oferă certitudinea unei vieţi mai bune. Numai un primar independent poate tăia de la rădăcină toate sforile de care firmele căpuşă stau atârnate de gâtul Primăriei. Sunt hotărât să le stric jocurile celor care au transformat acest oraş într-o sursă de venituri personale şi să redau Galaţiului încrederea şi demnitatea pe care o merită. Pe timpul mandatului meu, cu experienţa vastă pe care o am în accesarea de fonduri europene, Primăria va fi un generator de proiecte, prin care vom atrage în Galaţi investiţii din Uniunea Europeană. Investiţiile vor duce la crearea de noi locuri de muncă şi la transformarea Galaţiului dintr-un oraş falimentar într-unul dinamic".

Dacă n-ai idee şi experienţă, atunci nici şansele tale să reuşeşti în afacerile din alimentaţie nu-s prea mari! O spun mulţi dintre investitorii care şi-au croit deja drum prin hăţişurile afacerilor, iar acum simt că au ce să-i înveţe şi pe ceilalţi. Ei bine, realitatea este că atât ideea genială, cât şi o parte din know-how-ul necesar pentru a produce ceva mâncare şi băuturi care să se vândă bine ar putea să vă lipsească, în primă fază. Dacă aveţi suficienţi bani, însă, puteţi oricând cumpăra o franciză. Ajunge să răsfoiţi catalogul francizelor apărut iarna trecută şi veţi descoperi o mulţime de nume mari care vor să vândă francize în Galaţi. Unele societăţi sunt deja pe piaţă, dar ar vrea totuşi să se mai extindă. De altele, mulţi dintre gălăţeni nici măcar nu au auzit încă. Evident, cumpărarea francizei nu vă garantează succesul. Ce nu ştiţi, trebuie să învăţaţi repede. Altfel, concurenţa vă va strivi şi veţi trage în jos şi un brand la care, probabil, s-a muncit pe rupte ani la rând!

Avantajele şi dezavantajele francizei

De regulă, cel care vă vinde franciza, adică francizorul, vine cu un întreg concept pe care vi-l pune la dispoziţie. Vă cere bani pe el, dar avantajul dumneavoastră este că, plătindu-l, cumpăraţi ani de experienţă de la francizor.

Să spunem, spre exemplu, că aţi vrea să produceţi şi să vindeţi covrigi. Cumpărând o franciză, o să primiţi, printre altele: o marcă deja cunoscută, un logo şi alte însemne de atragere a clienţilor, dar şi utilajele necesare preparării, laolaltă cu reţetele şi, bineînţeles, cu un curs pe durata căruia veţi învăţa cum să faceţi covrigii cu care francizorul a avut deja succes pe piaţă, în Galaţi sau prin alte părţi. Fără franciză ar fi trebuit fie să vă pricepeţi foarte bine la producţie şi vânzare, fie să angajaţi oameni care se pricep şi pe care să-i plătiţi să facă treaba în locul dumneavoastră. Or, cel puţin în primii ani, s-ar putea să nu vă permiteţi prea mult personal, mai ales dacă alegeţi francize mici.

Francizarea nu implică însă doar beneficii pentru dumneavoastră, ci şi o grămadă de obligaţii. Francizorul - care îşi asumă riscuri vânzându-vă conceptul lui - va face totul ca să se asigure că nu schimbaţi nimic în felul de a face şi de a vinde produsele. Cel puţin nu fără acordul lui. Din poziţia de francizat, responsabilitatea dumneavoastră e destul de mare, pentru că ceea ce faceţi afectează şi afacerile, veniturile şi locurile de muncă ale alor oameni, care deja lucrează sub acelaşi brand.

Când vă surâde gândul de a cumpăra o franciză, important este şi să înţelegeţi, încă de la început, la ce cheltuieli vă înhămaţi. Unii francizori vă percep doar o taxa iniţială. Alţii mai vor şi alte garanţii, iar parte dintre ei se aşteaptă chiar la procente lunare din încasări.

Cele mai comune cheltuieli

Întotdeauna veţi avea nevoie de o investiţie iniţială când cumpăraţi o franciză. Evident, cu cât afacerea e una mai mare şi mai sofisticată, cu atât investiţia primă va creşte şi ea. Spre exemplu, dacă vreţi să vă deschideţi un punct de lucru Fornetti, investiţia iniţială variază între 500 şi 2.000 de euro. Cu alte cuvinte, vindeţi o maşină la mâna a doua şi aveţi banii să intraţi în afaceri. Dacă, în schimb, vreţi să patronaţi o cafenea C Lounge - cum avem şi în Galaţi, aproape de biserica Precista - trebuie să scoateţi din buzunar între 150.000 şi 250.000 de euro, doar în primă instanţă, potrivit informaţiilor oferite de francizor.

Tot francizorul vă poate cere şi aşa-zisa taxă de francizare, care acoperă parte dintre cheltuielile iniţiale. Dacă nu vrea să vă perceapă taxa ca atare, o poate include în cheltuielile dumneavoastră iniţiale, fiind furnizorul dumnevoastră de echipamente şi know-how.

Redevenţele sunt şi ele posibile cheltuieli. Unii dintre francizori le cer, alţii nu. Dar dacă vi le cer, luaţi în calcul faptul că ele reprezintă încă nişte procente din încasările lunare pe care le datoraţi din start. Şi poate cel mai important lucru este că, odată ce francizorul v-a dat girul şi aţi intrat pe piaţă, om de afaceri vă numiţi! Iar asta înseamnă că toate cheltuielile aferente funcţionării vă privesc numai şi numai pe dumneavoastră. De aici încolo, francizorul nu vă va da nici un ban, ci doar vă va cere, pentru investiţii în publicitate, specializarea personalului şi aşa mai departe. Or, asta înseamnă că va trebui să vă descurcaţi, din încasări, cu chiria pe spaţiu, cu utilităţi, cu stocul de lucru şi cu posibilele pierderi, cu salariile, cu eventuale amenzi de la organele de control şi cu câte şi mai câte.

Ce merge în Galaţi

În alimentaţia publică este unul dintre cele mai vizibile sisteme de francizare. Să luăm exemplul Simigeriilor Petru. Par să meargă destul de bine. Spre exemplu, simigeria Petru de lângă Palatul Telefoanelor este administrată de societatea Milancom SRL, care are acolo un punct de lucru. Potrivit celor mai recente raportări către Finanţe, societatea avea o cifră de afaceri de 447.028 de lei. Dar simplul fapt că simigeriile s-au tot deschis şi niciuna nu s-a închis e semn că afacerile merg.

Şi brandul Luca începe să prindă contur în Galaţi. Societatea Tinervis Group SRL are deja patru puncte de lucru înregistrate în Galaţi. Unul este la fosta Librărie Centrală, pe Domnească nr. 13. Un altul este pe str. Brăilei, puţin mai sus de Tribunal. Avem Luca şi în Micro 19, tot pe str. Brăilei, dar şi în staţia din Ţiglina II. Societatea Tinervis Group SRL raporta, în 2015, o cifră de afaceri de 13.867.838 de lei şi un profit de 141.513 lei, realizat cu un număr mediu de 118 angajaţi.

Ce francizori vizează (şi) Galaţiul

În genere, francizorii care vând concepte mici şi ieftine sunt interesaţi de toate oraşele României, deci şi de Galaţi. Francizaţi să fie...

Un bun exemplu este cel al patiseriilor Hello!. La momentul de faţă, nu avem încă astfel de unităţi deschise în Galaţi, deşi francizorul este interesat şi de oraşul nostru. Hello! este un brand franţuzesc şi, la acest moment, există doar la Bucureşti şi la Braşov. Tehnic vorbind, Hello! caută să încheie contracte de parteneriat, pe trei ani, cu posibilitate de prelungire. Fără cine ştie ce cheltuieli suplimentare, investiţia iniţială ar fi de 1.300 - 2.500 de euro, ca să puteţi prelua un astfel de business în operare. În 2014, patiseriile Hello! au avut cifră de afaceri de circa 14.000 de euro şi estimau că, în 2015, creşterea urma să ajungă la 61.000 de euro.

Până şi cel mai mare restaurant fast-food din lume, Subway, ar fi interesat să se extindă şi în Galaţi. Dar investiţia ar fi una mare, iar francizatul ar trebui să aibă bani, nu glumă! Investiţia iniţială ar pleca de la 80.000 de euro şi ar ajunge până la 250.000 de euro. Taxa de francizare este şi ea de 7.500 de euro, iar redevenţele lunare (cu tot cu bugetul de promovare) ar ajunge la 12,5 la sută din încasări. Contractul se semnează pe 20 de ani. Poate părea greu să ţii în picioare o astfel de afacere, dar restaurantele fast-food Subway fac bani, deja, nu doar în Bucureşti, ci şi în Arad, Braşov, Constanţa, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara, Alba Iulia şi Suceava.

Şi dacă din fast-food credeţi că n-o să faceţi bani, poate vă interesează afacerile cu deserturi. Zoomserie este francizor de cofetării (cu prăjituri, îngheţată, snackuri şi băuturi), care vinde un concept de patiserie grecească. Societatea a fost înfiinţată în Grecia, în anul 1982, şi s-ar extinde la Galaţi, dacă ar avea cu cine lucra. Ca să preluaţi în administrare o astfel de afacere, ar trebui să plătiţi o taxă de francizare de 10.000 de euro şi să aveţi, pentru investiţia iniţială, între 80.000 de euro şi 120.000 de euro. Lunar, va trebui să contribuiţi cu 200 de euro la bugetul de marketing al companiei. Contractul se semnează cu francizorul pe şapte ani. Astfel de cofetării merg, în prezent, în Bucureşti, Constanţa şi Râmnicu Vâlcea, iar francizorul e interesat de extindere, pe lângă Galaţi, în Cluj, Timişoara, Braşov, Piteşti, Ploieşti şi Iaşi.

Câteva exemple de afaceri ideale pentru vară

"Mojito Lemon" este un brand de băuturi preparate pe loc, la standuri stradale, care este deja prezent în Arad, Cluj, Constanţa, Satu Mare şi Sibiu. Ideea afacerii este să amenajeze standuri stradale la care barmani instruiţi să prepare cocktailuri personalizate, cât mai pe gustul trecătorilor. Faptul că Galaţiul nu e oraş turistic nu ajută o astfel de afacere. Totuşi, s-ar putea să meargă bine şi la noi, în sezonul cald. Francizorul nu percepe taxă de francizare, iar investiţia iniţială variază între 1.300 şi 2.000 de euro.

"Porumbul vesel", al cărui francizor este Eduard & Dale SRL, ar putea reprezenta şi la Galaţi schimbarea în ceea ce priveşte vânzarea de mâncare stradală. Se vinde şi acum porumb fiert, dar în condiţii insalubre, la negru. Cu dotările "Porumbului vesel", altfel ar sta lucrurile. Aveţi nevoie de 5.000 de euro ca să cumpăraţi standul şi de încă 6.000 de euro, capital de lucru. Contractul se semnează pe cinci ani, fără taxă de francizare. Câte un astfel de stand se găseşte, vara, în mai toate parcurile din Bucureşti, aşa că nu-i de mirare că societatea se aştepta la o cifră de afaceri de 300.000 de euro.

"5 To Go" este un lanţ de cafenele din Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Fiecare produs (cafea, corn, sandvişuri, suc, două sticle de jumătate de litru de apă plată sau minerală etc.) vândut costă 5 lei, iar conceptul pare să prindă. Fondatorii afacerii spun că ar vrea să se extindă în toate oraşele cu peste 50.000 de locuitori. O cafenea sau două ar merge, deci, de minune şi în Galaţi. Taxa de francizare este de doar 4.500 de euro, iar redevenţele ajung la 5,5 la sută din încasări. Spaţiul de care aveţi nevoie variază între 10 şi 25 de metri pătraţi, iar investiţia va fi de 10.000 - 15.000 de euro. Francizorul încheie contracte pe cinci ani şi îşi estima, pentru 2015, o cifră de afaceri de 300.000 de euro.

Noul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a anunţat că în curând va dispune noi controale încrucişate în toate spitalele din ţară. De această dată, verificările vor viza modul în care fiecare spital respectă procedurile de igienizare. „Avem măsuri imediate şi un plan naţional de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale. Inspecţia Sanitară de Stat pregăteşte control încrucişat în toate spitalele şi vom face şi teste de sanitaţie”, a spus Vlad Voiculescu.

Toate cele opt spitale publice din judeţul Galaţi aflate în contract cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate vor fi verificate în cadrul acestei noi acţiuni. Controlul încrucişat presupune ca două echipe de inspectori sanitari provenite din două direcţii judeţene de sănătate publică să verifice spitalele din alt judeţ.

Rezultatele verificărilor din martie

Ultima acţiune de acest gen a avut loc în luna martie a acestui an, atunci când spitalele au fost verificate de o echipă mixtă formată din inspectori sanitari din Călăraşi şi Suceava. Spitalul din Tecuci a fost sancţionat atunci cu cinci amenzi, în valoare totală de 2.500 de lei, iar Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi cu o amendă de 5.000 de lei, pentru nerespectarea măsurilor de igienizare a secţiilor conform unui grafic, precum şi pentru nemodernizarea secţiilor unităţii medicale. De asemenea, a fost sancţionat Spitalul de Psihiatrie Galaţi, cu mai multe amenzi, în valoare totală de 3.100 de lei", potrivit Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Galaţi.

Individul, ajutat de câţiva prieteni, a adunat în total aproape un miliard de lei vechi de la oameni pe care îi minţeau că le asigură asistenţă juridică sau medicală pentru rudele implicate în accidente

Îndrăzneala escrocilor, dar şi naivitatea gălăţenilor nu cunoaşte limite când vine vorba de bani şi respectiv „binele” celor apropiaţi. Un grup format din mai multe persoane, condus din Penitenciar de un individ condamnat, a reuşit ca timp de un an să inducă în eroare nu mai puţin de 13 persoane, pe care le-au minţit că le asigură servicii juridice şi medicale unor rude care, chipurile, fuseseră implicate în accidente rutiere. Acţiunile escrocilor au început în aprilie 2015, spun poliţiştii, care miercuri au descins în mai multe locaţii din Bucureşti şi Galaţi, precum şi la Penitenciar, în căutarea de suspecţi şi de probe care să arate că victimele au fost păcălite şi stoarse de bani.

„Prin intermediul a trei complici, persoana privată de libertate a primit de la 13 persoane sume de bani, încasând, în total, 91.248 de lei şi 2.030 de euro, din care au fost recuperaţi 20.000 de lei”, precizează cms. şef Ştefan Gohoreanu, purtătorul de cuvânt al IPJ Galaţi.

Cei patru suspecţi au primit ordonanţe de reţinere pentru înşelăciune, complicitate la înşelăciune şi tăinuire, urmând să fie prezentaţi instanţei pentru arestare, în frunte cu cel aflat deja încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă.

Poliţia vă avertizează!

- Nu oferiţi date cu caracter personal prin intermediul convorbirilor telefonice;
- Nu daţi curs instrucţiunilor primite telefonic de la persoane necunoscute;
- Notaţi numărul de telefon de pe care aţi fost contactat sau de la care aţi primit mesajul de tip SMS, numele persoanei care vă contactează, calitatea în care se prezintă;
- Orice accident de circulaţie are ca variante de soluţionare depunerea unei plângeri la poliţie, sau înţelegerea amiabilă a părţilor, prin utilizarea poliţei de asigurare;
- În caz de accident, atât victima, cât şi autorul unui accident nu au nevoie de bani ca să primească îngrijiri medicale;
- Un accident de orice fel, mai ales unul rutier grav este, de obicei, anunţat doar de persoane oficiale, abilitate să facă acest lucru.

Opt dintre cele 35 de funcţii de ajutor de şef de post din judeţ puse la bătaie pe 14 mai de MAI, pentru recrutare din sursă externă, au fost adjudecate de reprezentantele sexului frumos

35 de candidaţi dintre sutele de candidaţi care s-au bătut pentru a-şi asigura un viitor în Poliţie respiră acum uşuraţi după ce s-au afişat rezultatele finale ale examenului derulat în mai multe etape, pe parcursul ultimei luni. Toate posturile scoase la concurs în judeţul Galaţi au fost ocupate, concurenţa fiind una extrem de acerbă mai ales în zonele apropiate de reşedinţa de judeţ, precum posturile de la Vânători sau Şendreni. În aceste comune, precum şi în alte şase, viitoarele ajutoare de şef de post vor fi doamnele şi domnişoarele care au obţinut cele mai bune medii, după probele sportive şi la scris.  Celelalte comune unde concursul a fost câştigat de femei în detrimentul bărbaţilor sunt Băleni, Cuza Vodă, Costache Negri, Munteni, Suceveni şi Vârlezi. Cinci dintre candidate au avut medii finale peste 9,00, trei primind calificative cu doar câteva sutimi sub această notă.

Cei care au participat la concurs şi au câştigat chiar şi-au dorit să îmbrace uniforma, asta o dovedesc mediile mari înregistrate la Galaţi. Cel care a avut ghinionul să primească cea mai mică medie, dar care a ocupat totuşi postul, a fost câştigătorul de la Drăguşeni, cu 7,22. La polul opus, cu una dintre cele mai medii din ţară, s-a situat unul dintre câştigătorii unui post de la Rădeşti, cu media 9,67. În ce priveşte media de vârstă a câştigătorilor, aceasta este de 33 de ani, cel mai tânăr viitor poliţist, de numai 20 de ani, urmând să activeze la Rediu, iar cel mai vârstnic, de 46 de ani, fiind vizat pentru postul de la Tuluceşti.

Toţi candidaţii declaraţi câştigători vor primi gradele corespunzătoare pregătirii şi vechimii în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului. Aceştia vor fi încadraţi pe o perioadă de probă de şase luni, ei neputând să plece sau să fie mutaţi din funcţiile respective timp de trei ani, cu excepţia cazului în care intervine reorganizarea postului unde au fost numiţi.

Trei pentru reîncadrare

Un singur post din judeţul Galaţi, cel de la Frumuşiţa, va primi, în curând un ajutor de şef de post care a făcut parte din sistem şi a participat la concurs pe locurile destinate reîncadrării. Este vorba de un fost poliţist, în vârstă de 36 de ani, care a câştigat concursul cu media 9,40, în detrimentul celorlalţi doi contracandidaţi, ambii foşti agenţi la Poliţia de Frontieră Galaţi.

Pentru a le veni în ajutor cetăţenilor judeţului Galaţi, am alcătuit o hartă interactivă prin intermediul căreia, cu un simplu CLICK AICI, puteţi afla exact care sunt candidaţii pentru funcţiile de primar şi pentru consiliile locale din comuna, oraşul sau municipiul unde locuiţi. Dacă nu sunteţi încă la curent cu lista completă de independenţi şi membri de partid care candidează în fiecare localitate, mai aveţi timp până pe 4 iunie, la sfârşitul campaniei electorale, să vă familiarizaţi cu numele persoanelor care se luptă pentru votul dumneavoastră. Cum verificarea corectitudinii tuturor listelor a fost o muncă titanică, vă rugăm să scuzaţi unele eventuale neconcordanţe cu listele oficiale şi să ni le semnalaţi prin e-mail la adresa redactie@viata-libera.ro.

Insecticidul din care a băut micuţa nu are antidot

O fetiţă în vârstă de un an şi şase luni a fost adusă cu elicopterul de la Tecuci la Galaţi, joi după-amiază, după ce a băut dintr-un flacon în care se afla insecticid puternic împotriva gândacilor. Deşi starea copilului este acum stabilă, medicii spun că micuţa s-a aflat la un pas de o tragedie. Autorităţile pentru protecţia copilului au deschis deja o anchetă, pentru a depista exact cum s-a întâmplat totul.

Substanţa putea fi letală

Incidentul s-a petrecut în Tecuci. Cel mai probabil, copilul a găsit flaconul cu insecticid pe un raft din cămară. După ce a băut, i s-a făcut brusc rău şi a vomitat de mai multe ori. Micuţa a fost dusă la Spitalul din Tecuci, unde i-a fost acordat primul ajutor. Concomitent însă a fost chemat şi elicopterul SMURD de la Galaţi. „Copilul a fost preluat în stare stabilă. Era conştient şi cooperant, atât cât îi permite vârsta fragedă pe care o are. În urma anamnezei medicale, am aflat că micuţa vărsase deja de patru ori, înainte de a fi dusă la Spitalul din Tecuci. La spital i-au fost făcute spălături gastrice, i-a fost administrat cărbune activat şi a fost hidratată. Intervenţia medicală în acest caz a fost vitală, având în vedere faptul că substanţa toxică pe care copilul o ingerase poate fi letală”, a precizat dr. Angel Trifan, medicul-şef al Compartimentului UPU-SMURD Galaţi.
Copilul se află acum internat la Spitalul de Copii din Galaţi, unde este ţinut sub supraveghere medicală. „I-au fost făcute spălături gastrice şi după ce a fost adus cu elicopterul de la Tecuci. Starea sa s-a mai îmbunătăţit între timp, însă va mai rămâne internat pentru o vreme. Lucrurile puteau însă evolua mult mai nefavorabil, având în vedere că pentru acest insecticid nu există antidot”, a precizat dr. Geta Badiu, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Copii din Galaţi.

Anchetă a Protecţiei Copilului

Cazul a ajuns şi în atenţia Protecţiei Copilului Galaţi, instituţia deschizând o anchetă. „Urmează să stabilim dacă a fost vorba de o neglijenţă din partea părinţilor. În acest caz, copilul ar putea fi luat şi dat în grija unei familii extinse sau a statului”, a declarat Ciprian Groza, directorul adjunct al Direcţiei Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi.

După aproape trei săptămâni de monitorizare a transportului public în comun şi la recomandarea mai multor gălăţeni, Primăria a decis să înfiinţeze noi staţii pe mai multe trasee din oraş. Reprezentanţii municipalităţii au anunţat, ieri, că, pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului de transport, au luat decizia de a înfiinţa câte două noi staţii-pereche pe traseele 24 (strada Lemnari), 12, 17 şi 35 – pe strada Traian, aferentă străzii Dumbrava Roşie. Totodată, Biroul de Presă al Primăriei a precizat că toate mijloacele de transport în comun vor fi inscripţionate cu indicativ atât în faţă, spate, cât şi lateral, se va face afişarea timpilor de sosire în staţii pentru traseele care circulă pe Regiment 11 Siret şi Oltului (măsură ce se va extinde, etapizat, în toate staţiile), se vor amplasa hărţi cu trasee şi se vor reconfigura graficele de plecare din staţii pentru unele trasee, în concordanţă cu cerinţele fluxului de călători.
„Primăria continuă să monitorizeze programul de transport public, după ce acest serviciu a fost delegat exclusiv societăţii Transurb, pe data de 9 mai. După aproape trei săptămâni de când transportul public de călători se efectuează doar cu autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele societăţii locale, se menţine tendinţa de creştere a încasărilor zilnice, care oscilează între 80.000 şi 100.000 lei, ceea ce înseamnă o multiplicare de patru-cinci ori a încasărilor, faţă de perioada dinainte de 9 mai 2016”, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei.
Biroul de presă al Primăriei a precizat totodată că „va informa populaţia, în continuare, cu privire la eventualele modificări apărute în programul de transport public, precum şi la eventualele noi măsuri ce se vor impune pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor de transport”.

În exclusivitate pentru gălăţeni, reportaj realizat de „Viaţa liberă” în Cisiordania, dincolo de zidul de securitate dintre teritoriile israeliene şi cele palestiniene

E o zonă săracă, aproape în întregime cuprinsă de deşertul colţuros şi pe unde e mare minune dacă un măslin prinde rădăcini sau dacă vreo capră are de unde roade vreo rădăcină, dar cu toate astea pentru puţine locuri din lume s-au dus lupte atât de aprige ca aici. Suntem în teritoriile palestiniene ale Cisiordaniei – „West Bank”, în jargonul occidental – adică teritoriul de la vest de Iordan. Suntem în inima Orientului Mijlociu, scena îndelungatelor conflicte arabo-israeliene. Teritoriul pare sugrumat între zona de nord a Samariei şi cea de sud a Iudeii, acolo unde Ierusalimul, la rândul său, a cunoscut de multe ori distrugeri şi sânge, a fost deopotrivă venerat, strivit, trecut prin foc şi sabie, ciuruit de gloanţe, pentru a fi din nou iubit, slăvit şi reclădit din ruine.
Dar aici nicio vrajbă nu poate trece ca şi cum n-ar fi fost – „legea talionului” e la fel de vie ca în vremea Exodului, iar zidul din blocuri masive de beton ce desparte râvnitul Ierusalim de luminata „casă a pâinii” (beyt lehem) a Betleemului ne reaminteşte asta. Umbra cenuşie a liniei de demarcaţie, cu turnurile ei ca nişte cuiburi de barză înnegrite de exploziile cocteilurilor Molotov, se întinde ameninţătoare deasupra noastră când trecem dintr-o parte în alta. Aici, între cele două lumi, soldaţii au mereu cartuş pe ţeavă şi degetul pe trăgaci.
Dincolo de punctul de control, ne întâmpină, desenat pe unul dintre pereţii unei prăvălii, un porumbel alb. Aripile îi sunt larg desfăcute, iar în cioc poartă o ramură de măslin. Poartă şi o vestă anti-glonţ înfăşurată în jurul pieptului, pentru că, de undeva, nu se ştie de unde, e mereu luat în cătarea unei arme. „Welcome to Palestina! Welcome to Bethlehem!” scrie sub cicatricele ca de vărsat de vânt lăsate cândva de un pumn de gloanţe pe obrazul peretelui în care s-a cuibărit pacea.

Comoara din deşert

În mijlocului deşertului – prin Efrat, Bayt Sahur sau Fajar - se face mai puţină politică. Adesea e greu să te ţii de război cu stomacul gol. Oamenii preferă, atunci când în jur nu cad bombe, să-şi ridice case. Lasă kalashnikov-ul deoparte şi pun mâna pe târnăcop, pe lopată, iar cei mai norocoşi au chiar şansa, atunci când sparg piatra, să dea şi de ceva pământ. Nu vor mai trebui să-l aducă cu camionul din Samaria, pentru a-şi pune pe lângă casă un măslin care să le ţină de umbră sau de foame. Cu pământul găsit la temelie se poate face chiar o mică afacere. Poţi să-l vinzi vecinilor cu găleata, cu portbagajul, iar pentru cei mai avuţi chiar cu excavatorul.
Cineva s-a chinuit şapte ani să aclimatizeze aici flori de liliac aduse din România. Arşiţa a dat cel mai mult de furcă, dar până la urmă florile au supravieţuit. E singurul liliac din toată Palestina.
Se construieşte mai mult acum, semn că în ultimii ani au fost mai puţine atentate sinucigaşe, tiruri de rachetă sau raiduri de elicoptere. Pe terenurile minate de la frontiera cu Iordania e bine, totuşi, să fii ceva mai prudent. Au trecut aproape 50 de ani de la „Războiul de şase zile” (1967), dar zonele împrejmuite cu sârmă ghimpată şi etichetate „Danger!” sunt şi astăzi locuri în care încă nu se dau autorizaţii de construcţie…

{gallery}01cis1{/gallery}

Copii cu jucării

Copiii sunt peste tot la fel. Dacă nu te ţii de ei se caţără pe unde apucă, se tăvălesc prin praf, ţipă, râd, fac din mână tuturor maşinilor care trec pe lângă ei. Jucăriile, în schimb, nu sunt aceleaşi peste tot. În Palestina arareori găseşti jucării de pluş. Mai degrabă un măgăruş, atunci când nu e folosit de părinţi la cărat piatră, poate să ţină loc şi de pisică, şi de tovarăş de joacă, şi de maşină teleghidată. Ar mai fi pe ici, colo câte o capră. Dar la cât sânt de costelive, mai bine le laşi în pace, să nu se rupă.
Când încep să mai crească, copiii se specializează în „relaţii internaţionale”. Unii se apucă de comerţ – magneţi, gentuţe, icoane, fotografii cu cămila, cruciuliţe. Unul a vrut să-mi vândă o eşarfă ca a lui Yasser Arafat. Zice că a auzit de România, că are, cică, un văr care a făcut medicina pe la Craiova. De asta, poate, pentru el, la negocieri, leii româneşti sunt la fel de buni ca şi dolarii. Ţine însă prea mult la preţ. O fi fost şi asta o formă de patriotism local. Nu m-am lăsat convins, mai ales că nu ţineam ca la întoarcere, pe aeroport, să-mi fie răscolite bulendrele mai mult decât ar fi fost cazul. Ca să contribui, totuşi, la economia palestiniană, am cumpărat un şirag din „mărgelele beduinilor”. Făcute, probabil, în China.

{gallery}01cis2{/gallery}

La tarabă, „Jesus Christ all inclusive”

Şcoli nu prea sunt. Dar după câte cohorte de călători au trecut prin deşert, toată lumea pare să ştie puţină engleză, rusă sau chiar română. E de folos la negocierea mărunţişurilor, ştii şi cam câte parale face portofelul muşteriului. De fapt, de la Hebron până la Nablus, de la Ramallah până la Betleem şi Ierihon, comerţul dintre două războaie aduce o spoială de bunăstare celor care reuşesc să-şi încropească o prăvălie. Cum în afară de cei de la National Geographic sau pelerinii la locurile sfinte nu prea îndrăzneşte nimeni să se aventureze în zonă, comerţul cu obiecte de inspiraţie religioasă este omniprezent. Pe lângă mănăstirile din deşert negustorii ambulanţi te aleargă cu desaga de icoane şi mătănii în spinare, în prăvăliile din oraş găseşti rafturi întregi de „Mântuitor”-i, „Maici ale Domnului” şi clone ţipătoare ale tuturor sfinţilor pomeniţi în Biblie. En-gros sunt disponibile paporniţe cu suveniruri gen „Jesus Christ all inclusive”, să-ţi fericeşti tot neamul de la Adam încoace cu icoane, crucifixe, lumânări, pământ şi apă „sfinţite”. Dacă te tocmeşti bine poţi să te alegi ca bonus şi cu o pereche de papuci, totul pentru mai puţin de 30 de schecheli, dolari, euro sau orice alţi „arginţi” mai ai prin buzunare.
Dar dacă vă mai rămâne un dolar măcar, cumpăraţi ceva şi de la bătrânul beduin care vinde pliante cu fotografii decolorate în faţa bisericii Naşterii Domnului din Betleem. Aveţi de unde alege marfă mai bună, nu-i vorbă, dar vă faceţi pomană cu un om ce nu vrea să stea cu mâna întinsă, chiar dacă sărăcia şi suferinţele i-au ajuns la os.

Luptătorii palestinieni

Le vezi chipurile tăiate în creion în linii ferme pe posterele „Free Palestine!”. Nu-i ştii pe toţi - unii poate au fost ucişi, alţii poate că sunt întemniţaţi, alţi poate că încă mai pun la cale noi Intifade. Unii spun că ar fi terorişti, alţii că ar fi nişte eroi.
Într-un graffiti de pe zidul de securitate dintre Betleem şi Ierusalim, dar şi în afişe împrăştiate în toată Palestina, am recunoscut-o pe Leila Khaled. Imaginea ei, cu un AKM - 47 în mână, a devenit în lumea arabă un simbol al luptei pentru libertate. Leila e un fel de Ioana d’Arc în variată palestiniană ce a participat, în 1969, la deturnarea unui avion, în încercarea de a-l captura pe Yitzhak Rabin, pe atunci ambasador în SUA. Viitorul premier israelian – care, culmea, avea să sfârşească ucis de un evreu fanatic, taman pentru încercarea de a ajunge la un acord de pace cu Yasser Arafat - nu se afla la bord.
Misiunea la care a participat Leila Khaled a fost un succes - nu a fost rănit nimeni, dar avionul a fost făcut praf într-o explozie… Militanta palestiniană a fost arestată, dar în cele din urmă avea să fie eliberată după un schimb de prizonieri. Fotografia ei a făcut înconjurul lumii. Chipul Leilei Khaled - „Don’t forget the struggle!” – e acum sursă de inspiraţie pentru graffiti, dar îl găseşti imprimat şi pe afişe de propagandă pentru cauza palestiniană, tricouri şi chiar fotografii în albumele pentru vizitatori în căutare de suveniruri mai „exotice”.

{gallery}01cis3{/gallery}

Cheile păcii, cheile războiului

Printre palestinieni, oriunde ar fi, mai dăinuie însă un simbol: cel al cheilor de la casele pe care au fost nevoiţi să le părăsească în timpul conflictelor israeliano-arabe din 1948. Cei mai mulţi dintre refugiaţi n-au mai apucat să se întoarcă vreodată în locurile de unde au plecat, dar cheile de la case au fost date mai departe, din generaţie în generaţie, ca simbol al dreptului asupra proprietăţilor, libertăţilor şi pământurilor pierdute.
Printre chiparoşi, la intrarea în localităţile mai importante ale Palestinei, vei întâlni ridicate pe postamente câte o „Cheie” monumentală. „Ne vom întoarce!” scrie pe ele, o promisiune ce pentru unii înseamnă speranţă, iar pentru alţii temeri. Dar nimeni nu mai poate spune acum dacă acelea sunt cheile păcii sau cheile războiului.
Zidul ce retează orizontul cu turnurile sale hidoase este singura certitudine. Se încolăceşte peste pustie înghiţind în umbra lui oameni şi patimi, nepăsător la adoratori sau blesteme. Doar porumbeii blindaţi ce mai îndrăznesc din când în când să-l înfrunte, făcându-şi cuib pe meterezele lui înfăşurate în sârmă ghimpată.

{gallery}01cis4{/gallery}

Măsuri de securitate

Zidul de securitate dintre teritoriile israeliene şi cele palestiniene a fost început în 2003, în perioada valului de violenţe declanşate odată cu Intifada a II-a. Se întinde acum pe o distanţă de mai bine de 670 km şi are înălţime cuprinsă între cinci şi opt metri. Autorităţile israeliene au justificat ridicarea zidului prin necesitatea de a pune stavilă atentatelor puse la cale de palestinieni. De asemenea, erau acuzate numeroase cazuri de jafuri, furturi de maşini şi chiar recolte din teritoriile israeliene. Construit din blocuri de beton, zidul are şi turnuri de observaţie şi echipamente de supraveghere în care pot fi amplasate rapid, în caz de necesitate, şi echipamente de luptă.
Construcţia zidului a fost întâmpinată cu proteste de palestinieni, care au considerat că, în modul acesta, israelienii vor să fixeze o viitoare graniţă, una care să includă atât Ierusalimul de Est, cât şi teritorii care nu le-au aparţinut israelienilor înainte de 1948 şi care au fost cucerite în urma războaielor israeliano-arabe.
Comunitatea internaţională a declarat construcţia zidului de demarcaţie între cele două comunităţi drept ilegală, însă nu a putut face nimic pentru a opri realizarea acestuia.
În perioadele de conflict intense, trecerea se făcea doar după controale foarte minuţioase şi doar prin punctele de control păzite de soldaţi înzestraţi inclusiv cu armament greu. În prezent, deşi relaţiile dintre israelieni şi palestinienii din Cisiordania rămân tensionate, accesul a fost într-o oarecare măsură simplificat, dar controalele rămân la fel de riguroase.        

Graffiti pentru o lume puţin mai bună

Zidul ce-i desparte pe israelieni de palestinieni a fost adesea comparat cu Zidul Berlinului şi se speră că, dacă procesul de pace va avansa, va avea acelaşi sfârşit. Până atunci, porţiuni mari din acesta a devenit „centru expoziţional” pentru artiştii stradali.
Una dintre cele mai importante iniţiative a aparţinut artistului britanic „Banksy”. Numele real al acestuia nu se cunoaşte, cert este că e unul dintre bradurile importante în materie de artă urbană, iar printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără atât „Porumbelul blindat”, cât şi una care, în mod satiric, înfăţişează o fetiţă care percheziţionează un soldat. Celebră este şi lucrarea „Flower Thrower”, în care un personaj care pare a arunca un cocteil Molotov ţine de fapt în mână un… buchet de flori.
În 2007, la Banksy a făcut demersuri ca mai mulţi artişti din întreaga lume să vină la Betleem şi astfel s-a născut expoziţia „Santa’s Ghetto”, cu lucrări realizate inclusiv pe zidul de demarcaţie. Iniţiativa a fost dusă mai departe şi de alţi artişti. De exemplu, americanii „How & Nosm” nu numai că au făcut o serie de graffit extrem de complexe şi de expresive, dar au fost şi în taberele de refugiaţi pentru a-i învăţa pe copii să deseneze şi să facă astfel lumea puţin mai bună.        

A trecut un an de la ultima noastră vizită în zona IREG, cartierul cuprins între străzile Gheorghe Doja şi Anghel Saligny, însă lucrurile nu par a se fi schimbat. Staţia de tramvai din strada Siderurgiştilor este, în continuare, fără refugiu acoperit, ba mai mult, nu are nici măcar o bară de protecţie, parcurile sunt tot ca vai de capul lor, locurile de parcare sunt puţine, iar câinii şi pisicile continuă să îşi facă veacul lângă blocuri. 
Unul dintre lucrurile de care s-au plâns în special pensionarii din zona aferentă străzii Nae Leonard, între străzile Doja şi Saligny, a fost starea în care se află de câţiva ani staţia de tramvai de pe strada Siderurgiştilor. Fără gard de protecţie, fără trecere de pietoni care să facă legătura între trotuar şi staţie, oamenii se simt expuşi maşinilor care trec cu viteză destul de mare. „Mie îmi este şi frică să traversez pe acolo, mai ales la ore de vârf, aşa că prefer să pierd tramvaiul şi să îl aştept pe următorul. Dacă pe strada Oţelarilor, pe strada Frunzei şi pe strada Stadionului s-a putut amenaja foarte frumos în staţii, aici de ce nu se poate? Sigur, costă bani mulţi şi durează, dar la final am avea şi noi o staţie aşa cum trebuie. Acum, chiar dacă ajungem pe partea cealaltă nevătămaţi, nu ştim niciodată când se poate întâmpla o tragedie, pentru că există şoferi care trec periculos de aproape de scuarul pe care aşteptăm noi tramvaiul”, ne-a spus Emilia Toma, o doamnă în vârstă de 65 de ani.

"De ce în alte zone se poate şi la noi nu?"

Nici în cazul părinţilor care îi duc pe cei mici cu tramvaiul la grădiniţă sau la şcoală nu se schimbă lucrurile, aceştia fiind foarte indignaţi de „reabilitarea selectivă” a oraşului. „De ce în alte zone se poate, iar la noi nu? Nu suntem şi noi gălăţeni, ca restul? S-a făcut staţie perfect amenajată în Micro 16, unde traficul nu e atât de intens ca aici, iar pe noi ne lasă să ne temem pentru propria siguranţă? Îmi duc copilul în fiecare dimineaţă la grădiniţă cu tramvaiul şi vă spun sincer că stau cu ochii în patru la stradă, ca nu cumva să vină vreun şofer cu viteză şi să intre pe scuarul ăsta unde aşteptăm tramvaiul. Nu mi se pare deloc normală situaţia asta”, ne-a transmis un domn, care a dorit să fie anonim. 
Momentan, primăria nu a dat nici un semnal în această privinţă, aşa că oamenii trebuie să se descurce în continuare ca şi până acum: mereu cu ochii în patru, atenţi atât la maşini, cât şi la tramvai, şi când traversează, şi când aşteaptă în staţie.

Sute de maşini, dar nu la fel de multe locuri de parcare 

Prezentă în toate pliantele candidaţilor la postul de primar, problema locurilor de parcare nu lipseşte nici din zona aferentă străzii Nae Leonard, pe tronsonul dintre Gheorghe Doja şi Anghel Saligny. Fie că vorbim despre maşinile parcate de-a curmezişul pe trotuar acolo unde există parcări special amenajate, fie de maşinile urcate pe spaţiul pietonal pentru că nu le pot lăsa în stradă, ori de cei care îşi duc autoturismele pe aleile dintre blocuri, pentru că nu au loc în altă parte, cert este că numărul maşinilor este mult mai mare decât cel al locurilor de parcare din acest cartier. 

Parcare rezervată

Pe strada Cluj, am întâlnit o parcare improvizată în apropierea unor case construite chiar lângă blocuri. Pe spaţiul unei foste grădini de bloc, probabil, dat fiind că zona e acoperită doar cu pământ, câţiva şoferi au decis să îşi rezerve locurile de parcare. Conform locatarilor din zonă cu care am discutat, dacă se întâmplă ca altcineva să ocupe acele locuri, se lasă cu scandal. "A fost un caz când a venit un prieten la mine şi şi-a lăsat maşina acolo, că a văzut că e liber. Când a plecat, avea cauciucurile sparte. Nu e normal aşa ceva. Acum, eu nu acuz pe nimeni, că nu am dovezi, dar nu e normal să se întâmple asta", ne-a explicat Andrei Dobrea. Pentru a fi siguri că nu le ocupă nimeni locurile de parcare, şoferii de acolo au montat pe gardul din faţa parcării plăcuţe cu numerele de înmatriculare.

Pe trotuare nu se poate circula 

Tot pe strada Cluj, dar şi pe alte străduţe din cartier, circulaţia pietonilor pe trotuare este îngreunată de maşinile parcate jumătate pe alee, jumătate pe stradă. "Chiar nu îi vede nimeni? Eu, ca şofer, înţeleg că nu poţi lăsa maşina pe marginea trotuarului aici, că e îngustă strada, dar nici să intri cu ea în bloc. Adică, dacă lasă maşina la două minute de bloc, li se pare că merg o veşnicie. Ar trebui făcute mai multe locuri de parcare sau lărgită strada cumva. Posibilităţi sunt. Dar trebuie să şi vrea cineva. Altfel, ajungem în situaţii din astea, când mamele care împing cărucioarele cu copii în ele sunt nevoite să meargă pe stradă, că pe trotuar nu se poate merge", ne-a mai explicat un cetăţean. 
De altfel, oamenii din zonă spun că trotuarele au ajuns în starea avansată de degradare în care se află tot din cauza maşinilor care sunt urcate pe ele. "Betonul ăsta nu e construit pentru maşini, e pentru oameni. Normal că arată groaznic, când urcă maşini de trei-patru tone pe ele, că nu au loc în altă parte. Nici nu poţi să îi amendezi, că unde să îşi ducă oamenii maşinile?". ne-a spus şi Gheorghe David, un cetăţean de 67 de ani.

Garajele încă supravieţuiesc

Chiar dacă dărâmarea garajelor din Galaţi a fost unul dintre obiectivele administraţiei locale în ultimii patru ani, aceste construcţii încă mai supravieţuiesc ici şi colo. E şi cazul cartierului în care am fost joia trecută, acolo unde, pe lângă maşinile care nu au loc de parcare, mai sunt şi câteva garaje vechi, ruginite, vai de capul lor, care arată din ce în ce mai rău şi ocupă un spaţiu pe care ar putea fi construite locuri de parcare. "De ce nu le dărâmă şi aici? Japonezii fac autostrăzi în două săptămâni şi nouă ne ia 10 ani să punem la pământ zece garaje. Nu se poate aşa ceva. Dacă am dărâma garajele astea, ar mai fi loc pentru vreo 15 maşini. Apoi, să ne gândim că mai sunt şi nişte foste parcuri, pline de buruieni acum, în care nu mai intră nimeni, care ar putea fi nivelate şi făcute parcare. Dar, nu depinde doar de ce zicem noi, oamenii", ne-a mai explicat Gheorghe David.  

Parcările - goale, bolizii - pe spaţiul pietonal

Maşinile din zonă sunt parcate care încotro, chiar dacă sunt destule locuri de parcare chiar la stradă. Majoritatea şoferilor aleg, parcă de plăcere, să blocheze trotuarele şi aşa înguste şi ca vai de ele, cu bolizii de zeci de mii de euro, în timp ce parcările, cu plată sau nu, stau goale sau pline doar pe jumătate. Cel mai greu le este, astfel, persoanelor cu handicap locomotor, nevoite să se deplaseze doar cu scaunul cu rotile sau în cârje. Iar în Galaţi sunt multe astfel de persoane care nu se pot bucura de o ieşire la aer normală, din cauza stării precare a trotuarelor. 
Maria Ionaşcu, o doamnă în vârstă de 47 de ani, se ocupa de înfrumuseţarea gardului viu din faţa blocului unde locuieşte, când ne-am apropiat de dumneaei. Înarmată cu un foarfece mare de grădină, cu mănuşi şi cu multă îndemânare, femeia făcea ceea ce, de fapt, ar fi trebuit să facă altcineva. „Mâine-poimâine o să ies cu soţul meu să turnăm şi beton prin gropile astea din jurul blocului, să le astupăm. Dacă primăria nu face nimic, noi nu vom sta cu mâinile în sân,  pentru că nu aşa am fost educaţi”, spune femeia. 
La nici 200 de metri de la intrarea pe strada Nae Leonard, am surprins o parcare fără plată, în care încap cu lejeritate 100 de maşini, pe jumătate goală. Asta în condiţiile în care la nici 10 metri de parcare erau alte vehicule parcate pe trotuar. Motivul nu îl ştie nimeni. „Nu avem ce să le facem. Poliţia îi ignoră, noi îi ocolim, că altceva nu putem să facem. Din păcate, ne obişnuim cu nesimţirea asta şi nu e bine deloc. Avem nevoie de o schimbare radicală, fie ea şi sub forma unor amenzi usturătoare, ca în străinătate. Românul oricum nu înţelege cu vorba bună”, mai spune Maria Ionaşcu.

Parcurile din zona Nae Leonard arată groaznic

Devenită deja o practică obişnuită, inspecţia pe care o facem prin parcurile cartierelor în care ne ducem este un element nelipsit al reportajului nostru din cartier. Dacă în unele zone se mai văd îmbunătăţiri, semn că apelul oamenilor ajunge şi la administraţia publică, în zona pe care am vizitat-o joia trecută totul este neschimbat. Mobilierul urban din parcuri este tot scorojit, lanţurile leagănelor sunt ruginite, iar balansoarele sub formă de căluţi sunt ca vai de ele, de pe multe rupându-se chiar şi plasticul. "Singurul lucru bun care se mai face în parcurile astea e tăiatul ierbii. În rest, teroare. Adică, comparativ cu parcul Viva, cu parcul din Micro 39 sau cu altele care au fost refăcute, aici e groaznic. La cât de urât arată locurile de joacă, gardul din jurul parcului dă impresia că ar fi închise, de fapt, nicidecum deschise. Spre exemplu, lângă SD-uri e un parc unde una dintre intrări a fost sudată, s-a făcut gard în jumătatea superioară şi intrarea rotativă nu se mai mişcă. Ce să mai, ăsta nu e parc!", ne-a mai spus o doamnă. 
Parcuri în zona aferentă străzii Nae Leonard sunt multe, însă nu sunt îngrijite, iar oamenii speră ca autorităţile să îi bage în seamă mai des. "Sunt aici locatari care au început să facă din proprie iniţiativă părculeţe în jurul blocurilor, pentru că în cele făcute de primărie nu se poate sta. Tund singuri iarba, vopsesc băncile, plantează flori. De altfel, e normal, oamenii vor condiţii şi dacă nu le creează nimeni, şi le fac singuri", ne-a mai explicat Gheorghe David. 
În spatele blocului I5, de pe strada Anghel Saligny, este un loc de joacă care a depăşit de mult stadiul vandalizării. Acolo unde au fost, cândva, leagăne, a mai rămas doar cadrul de lemn care le susţinea, balansoarele sunt pline de rugină, toboganele de plastic sunt găurite, iar căluţilor cu arc le lipsesc părţi importante, cum ar fi placa pe care se aşează cei mici. Astfel, acel loc de joacă este un pericol pentru copii, iar părinţii trebuie să stea cu ochii în patru atunci când vin acolo cu odraslele. 
Reabilitarea vine, conform administraţiei locale. Când, încă nu se ştie. 

Mulţi locatari fac mizerie prin tot cartierul

Unul dintre capitolele la care suferă mare parte a gălăţenilor o reprezintă bunul simţ. Sau, mai bine spus, lipsa acestuia. Cetăţenii cu care am stat de vorbă în cartier i-au arătat cu degetul pe cei care nu ajung cu sacii menajeri până la containere şi, din scurta plimbare prin cartier, am văzut destule gunoaie aruncate la întâmplare. „Ar trebui amendaţi sever astfel de oameni. De ce să suport eu imaginea resturilor de cartofi sau de alte lucruri în grădina blocului sau în tronson, doar pentru că lui Ionescu sau lui Popescu i-a fost lene să coboare până la containere? Băieţii ăştia de la salubrizare nu au nici o vină, ei fac curăţenie, golesc containerele zilnic, dau cu mătura, dar, dacă oamenii sunt nesimţiţi, normal că nu se păstrează curăţenia!”, ne-a spus, indignat, Andrei Ţepu, tânărul de 38 de ani. 
„Eu mai ies, mai dau cu mătura. Dumneavoastră, acum, vedeţi numai ce este pe stradă, dar să ştiţi că şi în scările de bloc e dezastru. Ies dimineaţa şi mătur, pentru că găsesc coji de seminţe, ambalaje de la dulciuri. Dacă întreb vecinii, nu ştie nimeni nimic. E nesimţire multă în partea asta de ţară”, se plânge şi Maria Ionaşcu. 
Gălăţenii nu au prea multe cunoştinţe despre simţul civic, în parte pentru că nu îi învaţă nimeni, dar şi pentru că e mai comod să arunci unde vezi cu ochii. Atât timp cât părinţii de azi nu îşi vor educa copiii, adulţii de mâine, situaţia nu se poate îmbunătăţi.  
Până la amenzi, însă, containerele de la stradă rămân pe jumătate goale, în timp ce grădinile de bloc şi tronsoanele se umplu în fiecare zi de saci de gunoi, aruncaţi la voia întâmplării.        

Oamenii cer toaletarea plopilor 

"În loc să taie plopii din zonă, au fost tăiaţi teii, şi acum ne luptăm cu puful. Ne intră peste tot, în nas, în gură, în ochi, chiar şi în case, de nu mai suportăm", a spus un cetăţean cu referire la puful care în ultimele zile îi chinuie pe gălăţenii din tot oraşul. Cu toate că în cartier au mai fost toaletaţi copaci, oamenii spun că nu e suficient şi că plopii ar trebui tăiaţi de tot.

Joi, vă aşteptăm în Bariera Traian

"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 2 iunie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din Bariera Traian, să ne spuneţi ce vă nemulţumeşte şi să le sugeraţi autorităţilor ce trebuie făcut în cartier.

{gallery}01ir{/gallery}       

Şapte „vaporetto” construite la Spat Yard Galaţi vor fi, de la 1 iunie, una dintre principalele atracţii turistice ale Timişoarei

Ambarcaţiunile au fost realizate cu finanţare printr-un proiect european, vor avea o capacitate de 50 de locuri, iar biletul unei călătorii va fi de doar 1 leu

În timp ce pe Bega inaugurarea transportului public de persoane pe apă e „un moment istoric”, la Galaţi vaporaşele de pasageri pe Dunăre au devenit… istorie

Unul dintre proiectele mult dorite de gălăţeni – cel de a avea la dispoziţie o mică flotilă de vaporaşe, în regim de transport public, pentru plimbări de agrement – va fi pus în practică, de la 1 iunie, în… Timişoara. Şi aşa se face că, deşi la Galaţi ne trece Dunărea prin faţa blocului şi avem cel mai mare port de sectorul românesc al fluviului, dacă vrem să facem o călătorie pe apă ar trebuie să ne luăm bilet în celălalt capăt al ţării, pentru o cursă pe Bega.
Ironia sorţii este aceea că vaporaşele din proiectelor timişorenilor au fost construite la Galaţi, de navaliştii de la Spat Yard SRL, companie care, de altfel, mai are în portofoliu şi alte comenzi interesante de ambarcaţiuni de agrement destinate publicului larg.
În proiectul vaporaşelor pe Bega, municipalitatea timişoreană s-a inspirat din modelul de transport public urban din Veneţia şi celebrele „vaporetto” care pot fi folosite atât în scop turistic, dar şi pentru transportul de zi cu zi dintr-o zonă în alta a oraşului. Mai mult, finanţarea proiectului s-a făcut cu bani europeni, astfel că şi costurile de punere în practică a ideii au fost unele mai mult decât rezonabile.

Cum au ajuns vaporaşele la Timişoara

Proiectul vaporaşelor de pe Bega a fost licitat în toamna anului trecut, iar în urma acesteia gălăţenii de la Spat Yard SRL s-au angajat să construiască cele şapte ambarcaţiuni cuprinse în proiect, fiecare dintre ele având un cost de aproximativ 250.000 euro. Pentru a se îmbina utilul cu plăcutul, fiecare vaporaş a fost conceput ca un hidrobuz cu o lungime de 12,7 metri şi o lăţime de 4,9 metri, având o capacitate de 50 locuri. Înălţimea ambarcaţiunilor a fost limitată la 2,6 metri, pentru a permite trecerea pe sub podurile de pe Bega.
În ceea ce priveşte propulsia, potrivit datelor furnizate presei de reprezentanţii Spat Yard, vaporaşele sunt dotate cu câte două motoare japoneze de 59 CP, ce pot fi acţionate independent şi care permit nu numai atingerea vitezei de 15 km/h solicitată de beneficiar, dar chiar şi depăşirea acesteia.
„Este un proiect făcut în România, nu mai avem prea multe de inventat în ceea ce priveşte navigaţia şi vaporaşele. Ca şi acesta nu mai există niciunul, este doar un catamaran asemănător în Bucureşti, pe Cişmigiu”, declara Remus Retezan, reprezentantul firmei Spat Yard, când, la începutul acestei luni, la Timişoara a fost lansat la apă, în vederea testelor, primul vaporaş, denumit „Decebal”.
Evenimentul în cauză a stârnit mare interes printre timişoreni, mulţi dintre ei dorind să fie martori la momentul în care, cu ajutorul unei macarale speciale, primul „vaporetto” gălăţean a atins apele Begăi. Momentul respectiv a fost calificat dreptul „unul istoric” şi de primarul Timişoarei, Nicolae Robu.
„Timişoara va deveni mult mai atractivă după ce vom da în folosinţă aceste vaporaşe pentru agrement şi asta se va întâmpla cât se poate de curând. A fost contactat deja un număr de marinari, oameni cu documentele valabile pentru a putea conduce astfel de ambarcaţiuni şi vom putea să începem navigarea propriu-zisă. Astăzi (11 mai – n.r.) a fost o cursă de probă, a fost prima cursă. Zilele viitoare se vor mai face probe şi se va emite un certificat de către reprezentanţii Autorităţii Navale Române. După aceea vom putea efectiv să circulăm. Eu cred că săptămâna viitoare sau în două săptămâni vom putea să avem plimbări de agrement, iar de la 1 iunie intenţionăm să dăm drumul subsistemului de transport în comun”, declara primarul Timişoarei, Nicolae Robu.
Cele şapte vaporaşe gălăţene care vor pluti pe apele Begăi vor purta numele unor figuri care au marcat de-a lungul timpului istoria românilor: Burebista, Decebal, Traian, Glad, Huniade, Savoya şi (Virgil) Economu. Ele vor fi gestionate de Regia Autonomă de Transport Timişoara (RATT) pentru transportul public de persoane, municipiul de pe Bega urmând să fie primul oraş din România care va avea transport în comun pe apă. Dar mai mult decât atât, vaporaşele vor deveni şi una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului, mai ales că preţul unui bilet va fi unul modic, de doar 1 leu, indiferent de lungimea cursei.

Navele de pasageri la Galaţi, doar o amintire

În timp ce la Timişoara vaporaşele pe Bega marchează un moment istoric, la Galaţi transportul public pe apă, fie el sau nu de agrement, rămâne… istorie. De mai bine de două decenii au dispărut ultimele vaporaşe care făceau curse de călători între Galaţi, Brăila şi Tulcea. Pe fondul fărâmiţării fostelor companii de stat cu atribuţii în domeniul navigaţiei, cursele de pasageri pe Dunăre au dispărut pentru că „nu se mai justificau din punct de vedere economic”, costurile de exploatare a vechilor nave fiind mai mari decât profiturile obţinute din vânzarea biletelor.
Pe de altă parte, extinderea sistemului de subvenţii pentru acest tip de transport, aşa cum se practică în zona Deltei, ar fi putut să salveze transporturile navale de pasageri în zona Galaţiului sau Brăilei, dar interesul autorităţilor publice, indiferent că vorbim de cele locale sau cele naţionale, pentru această chestiune a fost unul scăzut. De-a lungul timpului, au tot fost promisiuni pentru lansarea unui „Vaporaş al Prieteniei”, între Galaţi şi Brăila, măcar în perioadele de weekend, cu preţuri la bilete subvenţionate, pentru ca locuitorii celor două oraşe şi turiştii care le vizitează să se poată bucura din nou de plimbările pe Dunăre. Dar promisiunile au rămas doar promisiuni, mai ales că orgoliile din administraţia publică s-au dovedit adesea mai mari decât interesele publice… Aşa se face că sunt generaţii întregi de gălăţeni care, în afară de trecerile cu bacul, n-au avut niciodată ocazia să facă, la Galaţi, o plimbare pe Dunăre!
O serie de iniţiative private au încercat să relanseze transportul de agrement, precum cele cu vaporaşul „Vega River”, însă date fiind costurile pe care le implică o astfel de plimbare, ele sunt de regulă accesibile doar grupurilor organizate. Ca alternativă, Galaţiul nu prea a avut şanse nici în dezvoltarea sporturilor nautice sau în asigurare unor facilităţi pentru micile ambarcaţiuni. Pontonul de lângă bac, avariat de sloiuri în urmă cu câţiva ani de sloiuri, zace şi acum pe jumătate distrus, completând imaginea unei Faleze ce a rămas valorificată mult sub potenţialul ei. Şi uite aşa, Dunărea trece pe lângă Galaţi, dar vaporaşele plutesc pe Bega.

Dintre toate problemele cu care se confruntă gălăţenii, numărul mare al câinilor comunitari de pe străzi poate fi considerată cea mai serioasă. Dacă gropile de pe străzi şi trotuare le putem ocoli, spaţiile verzi năpădite de buruieni le putem evita de teama căpuşelor, pe maidanezi chiar nu-i putem ignora! Tocmai de aceea am fost curioşi să aflăm, de la candidaţii la Primăria municipiului Galaţi, ce măsuri au în vedere pentru a diminua numărul câinilor fără stăpân de pe străzile oraşului?

Precizăm că aceasta este ultima dintre cele "Trei întrebări pentru candidaţii la Primăria Galaţiului". Am decis să iniţiem acest demers jurnalistic pentru că, mai presus de materialele publicitare plătite şi marcate ca atare în cotidianul nostru, cetăţenii oraşului au dreptul să aleagă în cunoştinţă de cauză şi, în consecinţă, trebuie să fie informaţi despre proiectele şi intenţiile tuturor candidaţilor ce vor fi prezenţi pe buletinul de vot.

Şi această pagină, la fel ca primele două, este pusă gratuit la dispoziţia candidaţilor la fotoliul de primar al Galaţiului, în scopul unei informări complete a alegătorilor, în perspectiva scrutinului din data de 5 iunie 2016.

Să revenim, însă, la întrebarea de la care am pornit: La ce măsuri veţi recurge pentru a diminua numărul câinilor fără stăpân de pe străzile oraşului? Le dăm cuvântul candidaţilor, cu precizarea că răspunsurile sunt în ordinea în care candidaţii vor figura pe buletinul de vot. 

Candidatul ALDE, Eugen Durbacă: Răspunsul e simplu: indolenţa primarului în funcţie, indolenţa directorului pus să gestioneze pe bani mulţi această activitate. Când plăteşti taxă de ecarisaj e obligatoriu să rezolvi rapid problema. Ce s-a făcut cu milioanele de lei adunaţi din această taxă? Soluţia mea e simplă - implicare şi responsabilitate. Adunăm câinii, îi sterilizăm, îi microcipăm, îi vaccinăm, îi băgăm în adăposturi. Implicăm în acest efort comun pe toţi iubitorii de animale, ONG-uri. Facem un compartiment în cadrul Primăriei, angajăm medici şi tehnicieni veterinari, construim şi padocuri şi spital veterinar pe fonduri europene, implicăm organizaţiile internaţionale în procesul de adopţii şi susţinere a activităţilor din padocuri. Oferim servicii sanitar-veterinare contra cost şi altor deţinători de câini din oraş. Controlăm, luăm măsuri pentru stoparea înmulţirii necontrolate a câinilor, gestionăm situaţia câinilor din apartamente, gospodării şi a câinilor de pază de pe platformele oraşului.

Candidatul UNPR, Marius Stan: Am avut şi voi avea o preocupare permanentă pentru rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, respectând legile în vigoare şi cele mai bune practici europene. Cred că, în rezolvarea acestei probleme, trebuie să plecăm de la două principii. În primul rând, să nu punem câinii mai presus de oameni. Suntem cu toţii iubitori de animale, dar mai mult iubim oamenii. Iubim câinii, dar mai mult ne iubim copiii. În al doilea rând, locul câinilor nu este pe străzi. Nu te poţi declara iubitor de animale, dacă nu adopţi un câine, dacă nu îl iei acasă, să îl îngrijeşti şi să îl hrăneşti. Nu te poţi declara iubitor de câini, dacă îl laşi pe stradă, să devină flămânzi, agresivi şi să atace oameni. Consider că soluţiile cele mai bune pentru rezolvarea acestei probleme critice pentru Galaţi pot fi identificate prin schimb de experienţă cu alte primării din ţară, care au rezolvat această problemă, şi în parteneriat cu organizaţiile non-guvernamentale specializate pe protecţia animalelor.        

Candidatul PNL, Nicuşor Ciumacenco: În 2008, când am devenit viceprimar, oraşul avea, conform statisticilor, 17.000 de câini comunitari. În urma măsurilor luate, la finalul mandatului meu, în 2012, mai erau 5.000. Din păcate, în prezent sunt peste 20.000. Una din sursele de câini comunitari este dată de cei care stau la curte sau apartamente şi abandonează în spaţiul public puii nou-născuţi. Din această cauză, toţi câinii fără pedigree, indiferent dacă au sau nu stăpân, vor fi sterilizaţi gratuit, cu sprijinul primăriei şi al organizaţiilor de profil. Astfel vom stopa direct principala cale de înmulţire. Mai întâi, trebuie ridicaţi de pe stradă toţi câinii comunitari, lucru fezabil în 6 luni, cu 20 de echipe de câte 3 hingheri lucrând în două schimburi. Apoi, Primăria poate oferi ţarcuri pentru asociaţiile de proprietari care îşi asumă îngrijirea (inclusiv curăţenia spaţiului) câinilor din vecinătate; în sfârşit, se pot ridica adăposturi în afara oraşului, în parteneriat cu primăriile din zonele limitrofe, pentru câinii care nu sunt preluaţi de către asociaţii.        

Candidatul PSD, Ionuţ Pucheanu: Galaţiul nu este singurul oraş care se confruntă cu problema câinilor fără stăpân. Şi alte oraşe din Europa s-au confruntat cu această problemă şi au rezolvat-o. Din păcate, la Galaţi, Primăria nu a vrut să rezolve această problemă şi a ignorat-o vreme de patru ani. În calitate de primar voi iniţia un dialog cu asociaţii europene din domeniul protecţiei animalelor şi le vom cere sprijinul pentru construirea unei baze canine la standarde europene. Această bază va fi prevăzută cu zonă de vizitare şi de adopţie, astfel încât să constituie un suport de învăţare pentru elevi în vederea descurajării abandonului. Voi iniţia o campanie de conştientizare împreună cu ONG-urile, astfel încât să explicăm tuturor că a fi iubitor de animale înseamnă să le oferi atenţie, îngrijire şi să porţi responsabilitatea lor. Voi propune înăsprirea amenzilor pentru abandonul câinilor pe stradă şi voi iniţia cu prioritate o campanie de adopţie la nivelul municipiului. Din fondurile Consiliului Local vom subvenţiona total sterilizarea câinilor cu stăpân pentru a şti cine sunt stăpânii animalelor.

Candidatul PMP, Cătălin Cristache: Voi recurge la măsurile clare, prevăzute de lege. Trebuie să înţelegem odată că întoarcerea câinilor în stradă este o soluţie nu numai prostească sau ticăloasă, dar care demonstrează lipsă de milă şi consideraţie şi faţă de animale, şi faţă de oameni.

Candidata PND, Daniela Chelaru: În ceea ce priveşte situaţia câinilor comunitari, putem învăţa de la alte state membre ale Uniunii Europene care au demonstrat că această problemă poate fi soluţionată cu succes. În acest sens putem lua exemplul Germaniei, unde există o legislaţie strictă şi bine pusă la punct în această privinţă. Urmând modelul acestora, sunt încrezătoare că putem aduce reglementări astfel încât câinii fără stăpân să fie sterilizaţi gratuit. Vom construi adăposturi pentru animale, atât de stat, cât şi în parteneriat public privat cu ONG-uri în domeniu. De asemenea va fi interzis accesul câinilor în parcurile pentru copii, în incinta spitalelor, şcolilor şi grădiniţelor, iar persoanele care îi lăsa nesupravegheaţi sau îi abandonează pe străzi vor achita amenzi usturătoare.

Candidatul PSRO, Iulian-Nicuşor Aramă: Crearea în cadrul Primăriei a unui serviciu specializat care să aibă în exclusivitate ca activitate gestionarea câinilor fără stăpân. Acest serviciu va avea două atribuţii clare. Prima, cea mai importantă, va ridica de pe străzile oraşului câinii fără stăpân, îi va steriliza (obligatoriu), îi va adăposti şi trata în padocuri de tranzit şi apoi îi va preda asociaţiilor de profil care se ocupă de adăpostirea şi îngrijirea acestora. Predarea către asociaţii se va realiza doar cu îndeplinirea celor două condiţii esenţiale: animale sterilizate şi sănătoase. Cea de-a doua atribuţie se referă la activitatea de control pe care serviciul trebuie să o facă la aceste asociaţii pentru a se respecta reguli clare privind adăpostirea şi eventuala adopţie a acestor animale precum şi evitarea apariţiei de boli în rândul acestora (cu risc de răspândire în oraş). Orice abatere de la aceste reguli trebuie să fie aspru sancţionată (un sistem de hotărâri de consiliu local pentru reglementarea aspectelor respective) şi popularizată în mijloacele media.

Candidatul PML, Constantin Telegan: În maxim şase luni, împreună cu iubitorii de animale din Galaţi, vom cipa, vaccina şi inventaria toţi câinii fără stăpân din Galaţi, voi înfiinţa Poliţia Animalelor şi voi externaliza serviciul de ecarisaj către o Societate privată, specializată în administrarea acestor situaţii.

Candidata PRU, Monica Roman: - Modernizarea şi extinderea padocului actual, cât şi înfiinţarea unei Clinici Veterinare în incinta acestuia, dotată cu sala de operaţii şi încadrare de specialitate (medic veterinar şi asistenţi) - Colaborarea şi implicarea ONG-urilor de specialitate care pot atrage fonduri europene - Poliţia animalelor, care trebuie să aibă un rol activ în vederea sprijinirii, catalogării, încurajării adopţiilor şi asigurarea sterilizării. De asemenea, trebuie respectate prevederile Legii 258/2013 pentru modificarea şi completarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.        

Candidat independent, Ionel Goldură: - campanii susţinute şi eficiente de sterilizare şi adopţie; - gestionarea cu responsabilitate a bazelor canine din subordinea Primăriei, fără costuri suplimentare pentru cetăţean; - împiedicarea abandonului câinilor în stradă prin folosirea tuturor mijloacelor legale disponibile; - colaborarea strânsă cu organizaţiile implicate în protecţia animalelor.        

Candidata independentă, Daniela-Simona Vreme: Această problemă a câinilor comunitari este o problemă veche a municipiului Galaţi.Pentru a putea diminua numărul câinilor fără stăpân propun un sistem eficient, transparent, performant, civilizat şi continuu, ce cuprinde următoarele etape: prinderea câinilor, suplimentarea locurilor în padocuri nou construite, sterilizarea câinilor şi nu în ultimul rând adopţia acestora. Important va fi ca în cei patru ani de mandate pe străzile Galaţiului să nu mai găsim câini fără stăpân. Într-un final, cele menţionate pe tot parcursul întrebărilor mă recomandă în faţa gălăţenilor ca începând cu data de 6 iunie să fiu PRIMARUL lor independent de interese politice. Votaţi pe 5 iunie VREME DANIELA-SIMONA primarul independent al gălăţenilor !        

Candidat independent, Dorin Butunoiu: Proiectul meu privind diminuarea numărului câinilor de pe domeniul public vizează acordarea unei reduceri de maxim 30 la sută din impozit fiecărui gălăţean care adoptă un câine comunitar. Cel care depune cererea trebuie să facă dovada că deţine spaţiul şi resursele necesare întreţinerii câinelui respectiv. Fiecare cerere va fi analizată în teren de echipe formate din angajaţi ai Primăriei, medici veterinari şi reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia animalelor. În cazul în care un câine adoptat, identificat pe baza unui microcip implantat de Primărie, va fi găsit pe domeniul public, persoana care l-a adoptat va fi obligată să restituie toate sumele acordate ca facilitate din momentul adoptării câinelui. Eu cred că gălăţenii care vor adopta un câine vor fi direct interesaţi ca respectivul patruped să aibă o viaţă cât mai lungă, pentru că acest lucru le va prelungi perioada scutirii de la plata impozitului. Măsura va duce la diminuarea în timp a câinilor de pe domeniul public şi va degreva Primăria de la plata Serviciului de ecarisaj, întreţinerea câinilor şi construirea de padocuri.