Rata mortalităţii infantile înregistrată în judeţul Galaţi a fost, în 2016, de peste trei ori mai mare decât media din Uniunea Europeană. Judeţul nostru se situează mult şi peste media naţională. În aceste condiţii, România este printre ţările europene care alocă cei mai puţini bani pentru sănătate şi educaţie.
40 de copii au decedat, anul trecut, în judeţul nostru, potrivit unui raport al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Galaţi. Rata mortalităţii infantile a fost, în consecinţă, de 11,01 la mia de născuţi vii, în condiţiile în care rata naţională şi cea din UE au fost de 7,6 şi, respectiv, 3,6 la mia de născuţi vii. Cel mai rău stăm în mediul rural, acolo unde rata mortalităţii infantile a fost, anul trecut, de 13,34 la mia de născuţi vii. Raportul DSP Galaţi evidenţiază aproape o dublare a numărului de decese survenite la copiii, între anii 2015 şi 2016.
Pentru a înţelege cât de jos ne situăm, ca judeţ, din acest punct de vedere, trebuie spus că România a fost, în 2016, ţara din UE cu cea mai crescută rată a mortalităţii infantile. Următoarele ţări după România, în acest clasament, sunt Bulgaria (6,6) şi Malta (5,8).
Subfinanţarea, boală de sistem
În tot acest timp şi în ciuda datelor îngrijorătoare privind starea de sănătate a populaţiei, autorităţile române nu par dispuse să aloce mai mulţi bani pentru sănătate. O spune chiar Institutul Naţional de Statistică, instituţie potrivit căreia România este şi ţara cu cele mai mici cheltuieli pentru sănătate din UE, cu 5,14 la sută din Produsul Intern Brut dedicat acestui sector (date din 2014, ultimul an din care există informaţii disponibile – n.r.).
În privinţa cheltuielilor pentru sănătate, ţara aflată imediat peste România, în coada clasamentului, Letonia, a alocat 5,49 la sută din PIB pentru acest sector, în timp ce următoarea clasată, Estonia, are o alocare de 6,13 la sută din PIB.
În schimb, datele INS arată şi un aspect pozitiv. Astfel, în 2016, România a depăşit cu puţin Croaţia, după PIB pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, indicatorul-cheie după care se măsoară nivelul real de dezvoltare al naţiunilor, ajungând la 59 la sută din media UE.